Trecutul....numai reusesc sa scap de cicatricile care sunt deja si asa destul de vizibile...ranile vechi se deschid din nou...

                                      Am incercat sa fiu puternica si sa las totul in urma mea, dar trecutul a venit cu asa o rapiditate si ma tras inpoi de unde am plecat, ca sa-mi amintesca ca de el nimeni nu poate scapa chiar daca inchide ochii si incerca sa isi imagineze o lume in care totul e perfect. Am ajuns in genunchi rugandu-ma de tine sa imi dai drumu, sa nu ma mai lovesti cu palma peste fata si sa imi lasi urme care apoi sa devina cisctrici si sa incerc sa le acopar, dar stiu foarte clar ca nu vei inceta niciodata din a mai carbuni, focului ce e gata sa se stinga pentru ca stiu ca vrei ca pielea mea sa simta suferinta. De ce nu ma lasi in pace? De ce iti place sa ma faci sa sufar? Nu ti-a ajuns?
                                                                Forget me!

Mi-au fost smulse aripile din nou de carte cei care au pretins a-mi fi prieteni...adevarata persoana din spatele mastii...raul incarnat in bine...

                                 Si din nou pe acelasi drum fara speranta, traind in minciuna...un inger ce i-au fost smulse aripile cu brutalitate, pana si carnea i-a fost luata odata cu penele ce au cazut si s-au imprastiat pe suprafata apei. Am devenit din nou aceeasi fiinta care stie sa sufere si sa indure tot ceea ce este rau doar pentru a trai visul ca lumea asta va deveni intr-o zi un loc mai bun pentru toti cei care se afla pe acest pamant. Ignorand tot raul ce mi-a fost facut continui la nesfarsit sa cad in capcana ca oamenii se schimba si nu mai fac acelesi greseli de a trada. Imi semnez contractul ce va va duce la moarte cu propriul sange, ce nu se opreste nici o secunda din a mai curge.
                                                                                          Forget me!

Nu lasa ca o urma de indoaiala sa iti ia si ultima suflare care te mai tine in viata...iubeste...si vei fi iubit...

                                     De ce de fiecare data ne facem sperante care apoi se sparg ca sticla cand o scapi pe jos...în mii de bucatele? De ce sperăm ca totul va fi bine cand totul este asa de rău? Asa suntem noi oamenii creaţi, sa încercăm sa ne clădim vise care apoi sa se facă praf la prima atingere fină a naturii. Dar va trebui de fiecare data sa continuam sa ne ridicăm si sa o luăm de la capăt. Dacă iubeşti, nu lasa ca toate aceste distrugeri sa te afecteze...dacă s-a stricat ceva, reclădeste si fa-l astfel incat sa fie mai rezistent. Iubeşte cu inima pură si nu lasă pe nimeni sa îţi spună ce si cum sa procedezi în relaţia ta.

                                                                                     Forget me!

Uita de dragostea falsa ce te arde in interior...gasete drumul spre dragostea adevarata ce te ridica la cer...

                                  Si te intorci inpoi la monetul cand acest sentiment numit dragoste a inceput sa iti provoace rani. Doare atunci cand ceea ce ceri nu ti se indeplineste si ai asteptari multe iar ele sunt ruinate odata cu astepatarile ce se transforma in scrum. Ai ramas cu o obsesie pentru sentinetul de dragoste ce ti se oferea de fiecare data fara sa ceri nimic la schimb si nu mai esti aceeasi persoana ce credea ca iubirea va aduce raiul pe pamant. In loc de raiul promis, ti-ai adus iadul in suflet care te despica pe din doua de fiecare data cand te uiti inpoi.

                                       Forget me!

M-ai bagat intr-o mare de uitare....si m-am scaldat in lacul amintirilor tale pana am devenit invizibila...

                                 Cum sa mai ies din socul pe care mi l-ai provocat? M-ai inecat intr-o mare de uitare, ai hotarat ca mai bine numele meu il vei strege pentru totdeauna din gandul tau. Ai uitat tot ceea ce am trait...toate amintirile traite in negru si alb alaturi de mine...dar nici o problema. Tot ce pot sa spun: trebuie sa-ti vezi de drum acum! De ce oare te-ai schimbat atat de mult? Crede-ma ca a durut! Nimic nu mai e la fel!
                                                                                      Forget me!

Poate ca asta este ultima data cand un inger coboara pe pamant si...isi lasa aripile smulse de un pamantean din carne...

                                  Atatea ganduri care au fost uitate. Mai iti amintesti cum e sa simti ceva pentru mine? Mai bine nu, dupa cum am spus si in trecut uita-ma. Eu nu am fost sortita sa stau langa un pamantean ce a vrut sa cunosca iubirea dar fara sa se uite ca orbeste ingerul ce l-a adus pe pamant. Poate ca locul ingerilor nu a fost de la incput pe pamant, dar totusi ei si-au asumat acest risc deoarece au ajuns sa se indragostesca de pamanteni, au vrut sa realizeze un lucru interzis. Sunt ingerul ce s-a indragostit de un pamantean si i-au fost smulse aripile din carne. Nu mai sunt la fel.

                                                                            Forget me!

Ultima suflare cu numele tau pe buze si....mai iti aduci aminte cum suna....te iubesc...

                                           S-a rupt ceva in sufletul meu. Lipseste o bucatica, tu. Nu mai vreau sa fie intuneric tot timpul. Daca asta este ultimul gand de seara, imi doresc sa te strang in brate si te am tot timpul langa mine. Imi doresc paradisul nostru in care sa ne fie decat soare si ploaie din cand in cand, caci mai aveam nevoie din cand in cand si ea, in care sa fie numai zambete si armonie. Acum imi pot da si ultima suflare cu numele tau pe buzle mele: TE IUBESC, MI-AI ARATAT CUM E SA FI CEA MAI IMPORTANTA PERSOANA PENTRU CINEVA.
                                                                                                     Forget me!

Daca totul se termina aici, atunci nu ma lasa sa plec singura in iad...te voi astepta pana cand imi vei simti prezenta...

                                       O groaza de clipe petrecute impreuna cu cel care il iubesti si daca totul se va destrama? Daca totul se va pierde cat ai clipi? Iti imaginezi viata fara el? Eu, una, nu! Te iubesc! Fiecare clipa impreuna este o eternitate de momente ce se dezvaluie rand pe rand? Si daca tot zici in continuare ca vei rezista fara el, atunci cum e cand lipseste si pana o secunda si tu deja ii duci dorul? Dar cum sa treci peste cea mai mare fustrare? De cateva zile nu mai reusesti sa te ridici din pat si el este terminat din cauza starii tale de spirit. Cum sa il faci sa nu mai creada ca este vina ta?
                                                              Forget me!

Pana la tine am fost moarta...m-ai readus la viata...hraneste-ma cu iubirea ta...

                                         Ai vazut vreodata ce zace in mine? Te-ai uitat vreodata in sufletul meu? Relizezi cat insemni pentru mine? Sau poate profiti de faptul asta? Observi ca fara tine universul meu se degradeaza? M-ai legat in laturile iubirii si nu mi-ai mai dat drumul. Daca vreodata ai rupe legatura as muri incet, stii? Lasa-ma sa fiu cea care iti zice prima buna dimineata...lasa-ma sa fiu prima care te trezeste la viata...lasa-ma sa fiu cea care iti va fi alaturi...te implor.
                                                Forget me!

Inca mai simt prezenta ta langa trupul meu....nu mai vreau sa sufar in acesta bezna totala...arata-mi drumul spre tine...

                                          M-am trezit de dimineaţa cu gandul la tine si simţind-ti spiritul langă mine, am întins mana sa te iau în braţe, dar ai dispărut ca aburii lacrimilor ce s-au evaporat cand a venit briza caldă a nevoii de tine. Nu mai reuşesc sa mă mai dau jos din pat sau poate ca nu mai vreau, căci îmi doresc sa adorm din nou pentru ca ştiu ca acolo eşti tu si tot ceea ce mi-e îmi place. Dar cand mă voi trezi? Niciodată. Nu mai vreau sa fiu singura, nu mai vreau sa îmi bandajez rănile ce le-ai lăsat în urma ta cand ai plecat, nu mai vreau sa ştiu ce e suferinţa căci doare atat de tare. Mi-a ajuns. Întoarce-te la mine, te implor.

                                                                                   Forget me!

Rupe-ma in bucati si apoi imprastie-ma in toate colturile lumii...uita de tot....ma voi uita pe mine...

                                         O lacrimă se scurge pe obraz si devin din nou furtună ce ia totul în calea ei. În fiecare colţ al inimii se instalează suspiciunea si durerea ce năvăleste ca un tsunami asupra mea si mă distruge bucăţică cu bucăţică. Am devenit o epavă fără căpitan, am murit în interior si încep sa mă usuc ca o floare în deşert si la exterior. Am uitat cum este sa mai trăieşti în lumina, asa ca pana voi putea din nou sa mai vad ceea ce este în jurul meu, voi bajbai în întuneric căutînd o cale spre ceea ce am lăsat în urma.

                                                                                                                Forget me!

Aminteste-ti de trecut doar in treacat si priveste prezentul...nu te mai uita in oglinda ce a spus numai neadevaruri...

                                                Dacă as putea sa îţi dau culorile de care ai nevoie pentru a picta un tablou în care ai fericirea, oare ai reuşi sa îl desenezi perfect sau tot timpul te-ai uita în urma? Dacă acesta este ultimul fum tras dintr-o ţigara, cum se face ca încă îţi doreşti sa mai simţi efectele secundare ale dependenţei? Asa este si cu tine, sunt dependentă de tine, sau poate nu? Răspunsul la acesta întrebare îl are doar timpul care încă nu este gata sa îşi dezvăluie secretele.

                                                                                                     Forget me!

Pune capat suferintei in momentul de fata....nu mai plange pentru cel ce ti-a smuls o suvita de par...uita-l...

                                           Într-o mulţime de oameni care zambesc, sunt singura care a mai uitat cum este sa fi fericită. Am încercat sa pun capăt acestei legături ce ne ţinea uniţi, dar în tot acest timp a fost fără succes, asa ca decat sa mai provocam suferinţă celor din jurul nostru rupem tot ceea ce ne-a ţinut legati si terminăm într-un mod care unora le va conveni iar unora le va displacea, dar în sufletul nostru vom lasă bucatele arse ce nu vor mai deveni jar ci vor arde veşnic pana ce moartea le va pune capăt.

                                                Forget me!