Dimineti monotone...dimineti fara rost...asteptarea brizei racoroase de primavara sa imi alinte fata...

                                   Inca o alta dimineață în care te trezești cu speranța arzând în suflet ca ziua asta va fi diferita de cea de ieri, speranța ca azi vei reuși sa îți păstrezi tot timpul zâmbetul pe buze. Te uiți la cer și te rogi ca soarele sa iasă și azi sa îți încălzească inima de gheata. Dar ce se întâmplă cu tine, de aduci numa ploi? Numai suporți gândul ca altcineva ar fi trebuit sa îți ocupe locul în pat...numai suporți gândul ca el ar fi trebuit sa te strângă în brate și nu cel care acum este lângă tina, sa te sărute și sa îți șoptească"Buna dimineața!". Lasa clipele sa se spargă de pământ și sa devina cioburi dintr-un întreg care trebuia sa fie doar al tău. Vreau sa îmi pătrundă aerul proaspăt în piept, sa simt ușurința cu care puteam odată sa respir.
                                                                                     Forget me!

O ultima suflare pentru un copil care nu isi dorea sa afle cum e durerea...cutitul infipt in pipet si multe...lacrimi...

                                         Timpul s-a oprit în loc, și toate au rămas nemișcate. Umbrele sunt singurele care ma mai acompaniază și tu ai dispărut. Ești singurul om sau mai bine zis bunic care m-a înțeles cu adevărat și a fost lângă mine în toți acești ani. As vrea sa îmi sfasii pielea de pe mine sa realizez ca ai dispărut. Si ma gândesc acum și la tatăl meu care nu a știut sa îmi fie niciodată alături. Tataie, dacă ma auzi, îmi pare rău ca ai dispărut asa de subit și ma bucur ca în sfârșit ți-ai găsit liniștea și nu te-ai mai chinuit. Pana la urma ai fost singurul care a mai stat o singura noapte doar pentru ca soția ta nu voia sa mori și copilul tău se ruga sa mai ramai puțin ca nu voia sa afle cum e singurătatea. Nu voia sa simtă gustul amar al lacrimilor pe obrazul ei. Stai liniștit ca nu te vom uita, chiar dacă anii vor trece vei rămâne mereu bunicul care m-a luat în brate și mi-a fost alături fără sa ma certe. Îmi pare rău ca câteodată am mai urlat la tine. Iarta copilul asta care nu știa ce face și ce pierde.
                                                    R. I. P. Dumnezeu sa-l odihnesca în pace.

Lasa ca ploaia sa imi atinga trupul mort, poate doar atunci voi simti si ma voi trezi la viata...ia-ma la tine poate uit de tot...dar lasa-i pe ceilalti sa respire...

                                Doamne, ia-ma pe mine si pe ceilalti lasa-i sa traiasca in pace, fa-ma pe mine sa sufar cum s-a mai intamplat si pana acum, dar celorlalti dale tot ceea ce le-a lipsit pana acum. Te rog infige cutitul in mine, ca eu am presarat sare pe rana si am facut-o sa doara mai tare. Fa-ma pe mine bucatele si curma durerea celorlati. Fa sa cada cerul pe mine si punemi-l pe umeri ca ceilalti sa mai vada lumina zilei si sa poata dormi noaptea. Doamne si te mai rog ceva, sterge pamantul cu mine pentru ca ceilalti daca vor umbla desculti sa nu se ranesca la picioare cu pietrele ce se aduna pe drum. Ia-ma la tine.

                                                                                         Forget me!

Ai ramas in lumea muritorilor, o flacara ce se stinge incet....nu mai pot ajunge la tine....

                                  Am incercat de atata timp sa leg tot ceea ce tu ai dezlegat in urma ta, am incercat sa unesc cerul cu pamantul si am incercat sa alipesc iubirea cu ura, dar nimic nu a mers. de fiecare data, aceste elemente unite nu faceau decat sa se termine intre ele..sa se roada reciproc pana la disparitie. Asa a fost si cu iubirea noastra in ultimul timp! La inceput ai stralucit atat de tare, incat m-ai orbit si am crezut ca ai coborat din cer, dar apoi te-ai scaldat in apa noastra si ti-ai pierdut lumina si ai devenit intuneric, la fel ca toti ceilalti. Eu nu imi pot vinde sufletul la schimb cu iubirea ta, dar tu ramai acolo ca eu am incercat sa te salvez, dar totul a ramas invaluit de negura groasa ce inca pluteste in jurul tau, celor de jos.
                                                                                         Forget me!

Zi ce poti sa faci cand carnea de pe tine cade...un corp lipsit de viata...o marioneta guvernata de catre alti omaneni...judecatorii supremi...

                               Lacrima se scurge din nou pe obrazul rece si cu ce rost? Iubesc o fantoma...un chip ce odata a fost unul pur, fara masti care sa ii ascunda sentimentele si trairile. As vrea sa ma fac stana de piatra sa urmez un anumit tipar, dar nu am fost proiectata cu atata ura ca tine. Niciodata un demon nu va putea sa atinga raiul fara sa platesca, si ingerul niciodata nu se va abate asupra raiului deoarece va stii ca inima ii va fi ciugulita de corbii placerilor ascunse. Deci recapitulare, ce poti fi daca omul din tine striga pentru rai, iar firea ta de zeitate striga dupa pamant? O combinatie ar fi fatala. S-ar parea ca intrebarea asta va lasa o urma adanca scrijelita pe peretii camerei in care stau singura.
                                   Forget me!

Lacrimi si un suflet care se chinuie sa isi ingroape trairile in strafundul inimii...uitare...

                                                  Am inima intepatata cu mii se ace ce stapung carnea vie si o lasa moarta printr-o singura atingere...vreau sa scot inima din piept, sa nu mai simt durerea ce ma apasa de doua zile incoace. Incerc sa zambesc...am momente cand uit de tine si de distrugerea ce ai lasat-o in urma ta, caci eu nu mai am cu ce sa lupt impotriva ta...uita-ma sau deja ai reusit sa o faci? Nimic nu mai vreau sa mai stiu...nimic de tine...vreau sa faci parte din trecut si acolo sa ramai, caci daca m-as intorce la tine nu ar mai ramane din ceea ce a fost doar o  lacrima ce nu va inceta sa curga pe obrazul meu...
                                                                                              Forget me!

Trecerea timpului nu va mai vindeca niciodata cicatricile...urme permanente pe un trup fragil...scapa-ma...

                          Un inger in trup de demon...cu fiecare batatie a inimii se chinuieste sa iasa din ce in ce mai mult afara...prinsa intr-un trup strain, voi vedea intr-un final licurirea luminii ce de-a bia mai are putere sa atraga dupa sine binele. Un demon...o fiinta ce are starile sufletesti intr-o neliniste totala si un inger ce puritatea intotdeauna pluteste in jurul lui...oare e posibila o contopire? Raman cu panze de sperante in fiecare zi ca totul se va rezolva...oare trecerea timpului va mai reusi sa vindece cicatricile ce au ramas pe corp ca niste amintiri crude a tot ceea ce s-a intamplat? O voce soptita in ureche: "Vei scapa, dar trebuie sa mai ai rabdare."Oare Dumnezeu mai exista si daca da de ce nu vede toti oamenii care se zbat sa traiasca in fiecare zi?
                                                                                                            Forget me! 

Sopteste-mi in ureche cum sa fiu fericita...dar nu imi arde speranta ca ea este singura care mai are sens...aici si acum...

                                       Îmi doresc sa termin cu tot calvarul asta în care nu ma pot desprinde de pământ şi sa pot zbura libera cu pasările cerului...sa pot picta cerul în culorile bucuriei şi sa ma pot trezi dimineaţa cu zâmbetul pe buze...îmi doresc de mult timp asta, dar sunt tot timpul împinsă în jos de caracterul unui psihopat ce mi-a pus amar în dulce. De aici drumul este bine ştiut, vreau sa îmi pun capul pe perna şi sa ştiu ca a doua zi nu ma mai trezesc şi toate problemele mele au un sfârşit. E uimitor cum câteodată stau cu mana întinsă gândindu-mă cum sângele se scurge pe pielea mea delicata şi secundele zboara la fel de repede când am descoperit ca lăsându-te vulnerabil poţi căpăta răni destul de adânci. De ce nu pot scapă de tine pur şi simplu? Viata este un calvar din cauza ca tu ai grija sa îmi strici întotdeauna momentele de fericire..ma sufoci...ai grija sa nu slăbeşti presiunea pernei de pe fata mea...da voi muri...dar nu îmi doresc decât sa fiu capabila sa pot merge pe strada fără sa ma uit înpoi cu frica ca se poate întâmpla în orice minut sa intru în spital în coma din cauza ta şi a beţiei tale. Voi fugi cat mai departe de tine de cate ori am ocazia.
                                                                              Forget me!

Nimeni nu ma va vrea cand va descoperi ca sunt un demon ce iti infige cutitul adanc in inima...voi muri inaintea ta.

                                           Viata asta nu a fost dreapta cu nimeni si lacrimile au curs incontinu pe obrazii copiilor din cauza ca au ramas intotdeuna neintelesi. Ai incercat vreodata sa gusti moartea? Crede-ma ca nu are gust amar, dar chiar inainte sa ajungi sa o stangi in brate, te trage cu putere viata inapoi...dar cine crezi ca va castiga in acest razboi. Vom ramane intotdeuna cu visele spulberate si cu aripile la pamant. Nu imi cere sa fiu optimista, daca viata nu a stiut decat sa ma impinga, ca apoi sa cad. Nu am idee de ce m-am nascut. MAMA NU MA VREA.
                                                                                                                  Forget me!

Prima picatura de otrava si ultima care imi va lasa trupul incostient si la fel de mort....ca si tine...te urasc...

                                    Am acceptat sa gust din nou otrava asta amara, doar pentru a avea inca o zi in paradis cu tine, stiind ca restul zilelor le voi petrece in iad. Am fost o idioata pentru ca nu am realizat ca tu insuti erai otrava ce de fiecare data imi punea sufletul la cele mai crancene pedepese, astfel incat imi infigeam cutitul in carnea-mi propie si sufeream chinuri groaznice. Acum stau singura in camera pustie si numai am lacrimi sa stinga focul aprins in inima. Apa rece pe pielea goala este singura care ma mai tine in aceasta realitate cruda, pentru ca restul ma arunca intr-o euforie in care noi suntem singurii supravietuitori. Chiar am crezut in promisiunea ta de a nu ma mai rani din nou la fel de tare, s-ar parea ca nu au fost decat cuvinte, pana intr-un final voi inceta sa te iubesc.
                                               Forget me!

Incatusata de propia ura sau poate de propia dragoste ce s-a transformat intr-un demon...minciuni prelinse pe buzele tale...

                                           De ceva zile m-am încătuşat în casa pentru ca amintirea ta sa nu îmi intre in suflet...in gand....in inima, ca doare atât de mult, dar oricât as încerca sa iți șterg chipul când pun capul pe perna, îmi apari in vis si îmi dai câte un sărut dulce-amar și mi-as dori....sa rămân o eternitate acolo unde ești. Tot ceea ce este in jurul meu îmi amintește cum ai reușit sa ma minți frumos, m-ai făcut sa cred ca ploaia este o minciuna in viata mea si ca soarele este cel care va persista. Vreau sa uit de tine, dar nu pot când vad ca o alinți la fel ca pe mine...ca o atingi la fel cum obișnuiai sa ma atingi si pe mine...ca o faci sa se simtă speciala, deși aștepți doar sa o dea in bara si la alta sa te duci...da sunt GELOASA.
                                                                    Forget me!

Inima de gheata...dispari din viata mea si uita ca am fost o umbra ce a trecut prin lumea ta...

                                          Dupa ce m-ai facut sa cred in cuvintele tale, mi-ai facut pe plac si mi-ai implinit visele, m-ai cuprins bine in vraja ta, te-ai transformat intr-o tornada si ai lasat in urma ta dezastru, mi-ai ravasit toate gadurile si m-ai pus la pamant. Nu te doare deloc...ai uitat complet de mine si a doua zi ai trecut la alta, dar nu-ti fa griji ca tu ai fost cel care ai pus capac tuturor sentimentelor mele si le-ai inghetat odata cu sufletul care era capabil sa iubesca. Nu mai vreau sa simt niciodata cum e sa gusti din elixirul fericiri si apoi sa descoperi ca e otrava...cum e sa simti ca zbori ca apoi sa te prabusesti pe pamant...cum e sa crezi ca langa tine ai un inger si cum intorci capul sa te injungie direct in inima un demon. Las tot ceea ce am fost vreodata capabila sa simt in urma mea, deoarece au fost prea multe suflete care au trecut ca un fulger prin mine si m-au scrus de dragoste.
                                                                                            Forget me!
                                                                             

Cutitul este singura ta arma care reuseste sa ma raneasca....am gura cusuta cu ata timpului...

                                      Ai infipt cutitul acolo exact unde doare si azi l-ai rasucitit pana mi-a dat sangele de am crezut ca o sa lesin in fata ta. Nu vreau sa fiu scalava ta, pentru ca asa m-ai facut sa ma simt azi cand ai zis ca nu mi-ai dus dorul la fel cum ti-am dus eu dorul, m-ai legat in laturi si m-ai tarat prin pietris ca pielea sa se sfasie de pe mine si nici macar sa iti pese nu ai fost in stare. Ai ingropat in tine setimentele pentru ca prietenii tai ti-au spus ca nu sunt potrivita pentru tine si ai ascultat. M-ai lasat cu hainele sfasiate in raul propiilor lacrimi in care in curand ma voi ineca, voi striga dupa ajutorul tau pana voi ragusi dar degaba pentru ca ti-ai asupat urechile la toate strigatele mele. Nu relizezi cata durere ai plantat in mine si nu cred ca vei realiza vreodata. Ma urasc pe mine pentru ca sunt o fiinta ce pune suflet in tot ceea ce fac. Am ajuns sa te urasc. Ai supus ca nu ma vei face sa sufar, dar in tot timpul asta ai aruncat vorbe ce cu trecerea timpului s-au spulberat usor si au devenit cenusa.
                                                                                           Forget me!

Sinugura cale de a evada din realtitatea asta ce ma omoara...tu...te iubesc ingerul meu...

                                        Ma cuprinde frigul in brate si singuratatea este singura care imi mai tine de cald. Uitat-te la mine, ca am ajuns sa sufar atat doar in lipsa ta. Ma simt fara pic de suflare cand uiti ca ai o iubita care tine la tine, te considera gura de aer de care are nevoie pentru a trai. Oare realizezi iubirea ce curge prin vene. Aseara mi-au dat lacrimile si oricat as fi incercat sa le opresc, numai reuseam pentru ca dorul de tine s-a infipt ca un cutit in inima si continua sa se rasucesca pana sfasie toata carnea. Vreau sa pot dormi linistita si sa nu ma trezesc dimineata spunand ca "asta este o alta zi in care voi imbratisa perna si ma voi gandi la tine, o zi in care voi incerca sa imi umplu timpul cu altceva doar ca sa uit cat de tare dore sa nu te vad, sa nu te simt, sa stiu ca bratele tale nici azi nu vor simti pielea mea rece care iti cere caldura". Imi este foarte dor de tine, nu stiu daca simti la fel. Sper ca nu ma vei lasa sa ma inec in marea asta de singuratate.
                                                                                                                       Forget me! 

Trecutul....numai reusesc sa scap de cicatricile care sunt deja si asa destul de vizibile...ranile vechi se deschid din nou...

                                      Am incercat sa fiu puternica si sa las totul in urma mea, dar trecutul a venit cu asa o rapiditate si ma tras inpoi de unde am plecat, ca sa-mi amintesca ca de el nimeni nu poate scapa chiar daca inchide ochii si incerca sa isi imagineze o lume in care totul e perfect. Am ajuns in genunchi rugandu-ma de tine sa imi dai drumu, sa nu ma mai lovesti cu palma peste fata si sa imi lasi urme care apoi sa devina cisctrici si sa incerc sa le acopar, dar stiu foarte clar ca nu vei inceta niciodata din a mai carbuni, focului ce e gata sa se stinga pentru ca stiu ca vrei ca pielea mea sa simta suferinta. De ce nu ma lasi in pace? De ce iti place sa ma faci sa sufar? Nu ti-a ajuns?
                                                                Forget me!

Mi-au fost smulse aripile din nou de carte cei care au pretins a-mi fi prieteni...adevarata persoana din spatele mastii...raul incarnat in bine...

                                 Si din nou pe acelasi drum fara speranta, traind in minciuna...un inger ce i-au fost smulse aripile cu brutalitate, pana si carnea i-a fost luata odata cu penele ce au cazut si s-au imprastiat pe suprafata apei. Am devenit din nou aceeasi fiinta care stie sa sufere si sa indure tot ceea ce este rau doar pentru a trai visul ca lumea asta va deveni intr-o zi un loc mai bun pentru toti cei care se afla pe acest pamant. Ignorand tot raul ce mi-a fost facut continui la nesfarsit sa cad in capcana ca oamenii se schimba si nu mai fac acelesi greseli de a trada. Imi semnez contractul ce va va duce la moarte cu propriul sange, ce nu se opreste nici o secunda din a mai curge.
                                                                                          Forget me!

Nu lasa ca o urma de indoaiala sa iti ia si ultima suflare care te mai tine in viata...iubeste...si vei fi iubit...

                                     De ce de fiecare data ne facem sperante care apoi se sparg ca sticla cand o scapi pe jos...în mii de bucatele? De ce sperăm ca totul va fi bine cand totul este asa de rău? Asa suntem noi oamenii creaţi, sa încercăm sa ne clădim vise care apoi sa se facă praf la prima atingere fină a naturii. Dar va trebui de fiecare data sa continuam sa ne ridicăm si sa o luăm de la capăt. Dacă iubeşti, nu lasa ca toate aceste distrugeri sa te afecteze...dacă s-a stricat ceva, reclădeste si fa-l astfel incat sa fie mai rezistent. Iubeşte cu inima pură si nu lasă pe nimeni sa îţi spună ce si cum sa procedezi în relaţia ta.

                                                                                     Forget me!

Uita de dragostea falsa ce te arde in interior...gasete drumul spre dragostea adevarata ce te ridica la cer...

                                  Si te intorci inpoi la monetul cand acest sentiment numit dragoste a inceput sa iti provoace rani. Doare atunci cand ceea ce ceri nu ti se indeplineste si ai asteptari multe iar ele sunt ruinate odata cu astepatarile ce se transforma in scrum. Ai ramas cu o obsesie pentru sentinetul de dragoste ce ti se oferea de fiecare data fara sa ceri nimic la schimb si nu mai esti aceeasi persoana ce credea ca iubirea va aduce raiul pe pamant. In loc de raiul promis, ti-ai adus iadul in suflet care te despica pe din doua de fiecare data cand te uiti inpoi.

                                       Forget me!

M-ai bagat intr-o mare de uitare....si m-am scaldat in lacul amintirilor tale pana am devenit invizibila...

                                 Cum sa mai ies din socul pe care mi l-ai provocat? M-ai inecat intr-o mare de uitare, ai hotarat ca mai bine numele meu il vei strege pentru totdeauna din gandul tau. Ai uitat tot ceea ce am trait...toate amintirile traite in negru si alb alaturi de mine...dar nici o problema. Tot ce pot sa spun: trebuie sa-ti vezi de drum acum! De ce oare te-ai schimbat atat de mult? Crede-ma ca a durut! Nimic nu mai e la fel!
                                                                                      Forget me!