vineri, 7 decembrie 2012

Ne-ai lasat sa plutim in deriva...pe noi toti...rani deschide cu praf adanc in ele...

                        Doamne urlu la ceruri sa le deschizi, sa ma intorc acasa, dar degeaba. De ce ai uitat de noi copii tai? De ce numai vrei sa te uiti la noi? Ti-ai intors capul si nu ai mai plecat privirea. Ne pedepsesti in ultimul hal si ne lasi sa plutim in deriva, sa ne intorcem la un trup fara aripi...sa mai ramana doar pielea de noi si oasele sa se fata praf si sa fie luat de vant. Plang in noaptea asta si ma rog la tine, ajuta-ma...scapa-ma...protejaza-ma, spune-mi ma vezi? Sau poate ca auzi, dar ai decis sa iti incizi urechile...sa le astupi...sa iti pui mainile la ochi ca si copii mici atunci cand nu vor sa vada prapadul ce ii cuprinde din urma. Incercam sa fugim, dar unde sa ne mai ascundem cand toti stiu ce fac si ne supravegheaza fiecare miscare. Zi tu, unde? Unde? Unde? Dar tu numai ai raspuns de mult la nimic si ne lasi pe noi sa umblam in deriva.
                                                                                                          Forget me!

sâmbătă, 30 iunie 2012

O rana care nu ve putea cineva sa o sterga vreodata...cosmarurile de fiecare noapte...

                                In drumul meu spre a te găsi, m-am pierdut foarte mult pe mine. Nu înțeleg ce se petrece cu mine. Credeam ca cu tine am atins paradisul și am gustat o bucățica din el, dar în fiecare clipa ma otrăveam pentru ca știam ca în sufletul exista și ea. Si poate ca nu era o problema, dacă nu era ea prezenta în fiecare discuție de-a noastră. Mi-ai promis ca nu o sa pleci niciodată și ca nu o sa te pierd, dar nu ai făcut decât sa înfigi cuțitul în rana pentru ca știam ca am sa te pierd în curând. M-am iluzionat singura ca pot fi tot ceea ce ea nu a putut fi, dar am greșit. Oara dacă îmi închid sufletul la dragoste o sa fie mai usor pentru mine sa trec peste tine?
                                                                                            Forget me!

miercuri, 11 aprilie 2012

Dimineti monotone...dimineti fara rost...asteptarea brizei racoroase de primavara sa imi alinte fata...

                                   Inca o alta dimineață în care te trezești cu speranța arzând în suflet ca ziua asta va fi diferita de cea de ieri, speranța ca azi vei reuși sa îți păstrezi tot timpul zâmbetul pe buze. Te uiți la cer și te rogi ca soarele sa iasă și azi sa îți încălzească inima de gheata. Dar ce se întâmplă cu tine, de aduci numa ploi? Numai suporți gândul ca altcineva ar fi trebuit sa îți ocupe locul în pat...numai suporți gândul ca el ar fi trebuit sa te strângă în brate și nu cel care acum este lângă tina, sa te sărute și sa îți șoptească"Buna dimineața!". Lasa clipele sa se spargă de pământ și sa devina cioburi dintr-un întreg care trebuia sa fie doar al tău. Vreau sa îmi pătrundă aerul proaspăt în piept, sa simt ușurința cu care puteam odată sa respir.
                                                                                     Forget me!

luni, 12 martie 2012

O ultima suflare pentru un copil care nu isi dorea sa afle cum e durerea...cutitul infipt in pipet si multe...lacrimi...

                                         Timpul s-a oprit în loc, și toate au rămas nemișcate. Umbrele sunt singurele care ma mai acompaniază și tu ai dispărut. Ești singurul om sau mai bine zis bunic care m-a înțeles cu adevărat și a fost lângă mine în toți acești ani. As vrea sa îmi sfasii pielea de pe mine sa realizez ca ai dispărut. Si ma gândesc acum și la tatăl meu care nu a știut sa îmi fie niciodată alături. Tataie, dacă ma auzi, îmi pare rău ca ai dispărut asa de subit și ma bucur ca în sfârșit ți-ai găsit liniștea și nu te-ai mai chinuit. Pana la urma ai fost singurul care a mai stat o singura noapte doar pentru ca soția ta nu voia sa mori și copilul tău se ruga sa mai ramai puțin ca nu voia sa afle cum e singurătatea. Nu voia sa simtă gustul amar al lacrimilor pe obrazul ei. Stai liniștit ca nu te vom uita, chiar dacă anii vor trece vei rămâne mereu bunicul care m-a luat în brate și mi-a fost alături fără sa ma certe. Îmi pare rău ca câteodată am mai urlat la tine. Iarta copilul asta care nu știa ce face și ce pierde.
                                                    R. I. P. Dumnezeu sa-l odihnesca în pace.

luni, 6 februarie 2012

Lasa ca ploaia sa imi atinga trupul mort, poate doar atunci voi simti si ma voi trezi la viata...ia-ma la tine poate uit de tot...dar lasa-i pe ceilalti sa respire...

                                Doamne, ia-ma pe mine si pe ceilalti lasa-i sa traiasca in pace, fa-ma pe mine sa sufar cum s-a mai intamplat si pana acum, dar celorlalti dale tot ceea ce le-a lipsit pana acum. Te rog infige cutitul in mine, ca eu am presarat sare pe rana si am facut-o sa doara mai tare. Fa-ma pe mine bucatele si curma durerea celorlati. Fa sa cada cerul pe mine si punemi-l pe umeri ca ceilalti sa mai vada lumina zilei si sa poata dormi noaptea. Doamne si te mai rog ceva, sterge pamantul cu mine pentru ca ceilalti daca vor umbla desculti sa nu se ranesca la picioare cu pietrele ce se aduna pe drum. Ia-ma la tine.
                                                                                         Forget me!