marți, 26 iulie 2011

Inima de gheata...dispari din viata mea si uita ca am fost o umbra ce a trecut prin lumea ta...

                                          Dupa ce m-ai facut sa cred in cuvintele tale, mi-ai facut pe plac si mi-ai implinit visele, m-ai cuprins bine in vraja ta, te-ai transformat intr-o tornada si ai lasat in urma ta dezastru, mi-ai ravasit toate gadurile si m-ai pus la pamant. Nu te doare deloc...ai uitat complet de mine si a doua zi ai trecut la alta, dar nu-ti fa griji ca tu ai fost cel care ai pus capac tuturor sentimentelor mele si le-ai inghetat odata cu sufletul care era capabil sa iubesca. Nu mai vreau sa simt niciodata cum e sa gusti din elixirul fericiri si apoi sa descoperi ca e otrava...cum e sa simti ca zbori ca apoi sa te prabusesti pe pamant...cum e sa crezi ca langa tine ai un inger si cum intorci capul sa te injungie direct in inima un demon. Las tot ceea ce am fost vreodata capabila sa simt in urma mea, deoarece au fost prea multe suflete care au trecut ca un fulger prin mine si m-au scrus de dragoste.
                                                                                            Forget me!
                                                                             

6 comentarii:

  1. Noi apariţii editoriale la OFFICE LITERATURA:
    Cele mai frumoase poeme de dragoste – “Atunci când vara se reinventa” – autor Cristian Lisandru
    Un nou roman pe care-l vei citi cu dintr-o suflare – Romanul care se scria singur” - autor Cristian Lisandru

    Pentru tine:

    De-ar fi să plouă un mileniu şi mai mult
    N-aş mai ieşi din casă şi aş sta să te ascult
    Cum taci…
    Să simt cum în tăcere mă îmbraci.
    Să deseneze ploaia chipul tău pe geam,
    Într-un decor lacustru lângă mine să te am,
    Să-mi mai reciţi încet dintr-un poet bolnav de ploaie,
    Să simt cum intră apa în odaie.
    Ascunde telefonul, să nu-l auzim,
    Din dulcea beţie-a ploii să nu ne mai trezim,
    Să nu aprinzi lumina, pe întuneric ploile-s atât de vii
    Şi mumură-mi iubirea aşa cum numai tu ştii…
    E-atâta ploaie-n suflet şi atâta ploaie-n gând
    Şi parcă lumea-ntreagă s-a oprit plângând,
    Dar, vai, doar noi mai râdem, o pereche renăscută-n ploaie
    Şi apa intră-ntruna în odaie…
    Doresc să-ţi mângâi părul printre picături
    Şi peste tot ce-a mai rămas iubire vreau să-mi juri
    Şi mai recită-mi, iarăşi, dintr-un poet bolnav de ploaie
    Să văd cum intră apa în odaie…
    Să ne spălăm păcatele,
    Să fim curaţi,
    Îndrăgostiţi adevăraţi,
    Şi-n lumea asta care râde şi de ploi
    Să fim curaţi doar noi…(Ploaia de Cristian Lisandru)

    http://officeliteratura.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  2. Vrei sa schimbi ceva dar oameni nu se schimba pentru ca in interiorul lor inca mai este ceva. Sunt lucruri pe lumea asta care inca nu le-ai simtit dar cu timpu o sa le simti si ai sa vezi ca dragostea nu inseamna numai ura, daca exista bine exista si rau, asa este in dragoste, daca este iubire exista si tristete.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dezamagirile in iubire constituie de fapt o acumularea de experienta.Datorita lor vei invata sa recunosti si sa pretuiesti adevarata iubire,cand ea se va ivi in calea ta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Scri foarte frumos:)
    Timpul joaca cel mai important rol:)Te pwp;*

    RăspundețiȘtergere