vineri, 19 august 2011

Nimeni nu ma va vrea cand va descoperi ca sunt un demon ce iti infige cutitul adanc in inima...voi muri inaintea ta.

                                           Viata asta nu a fost dreapta cu nimeni si lacrimile au curs incontinu pe obrazii copiilor din cauza ca au ramas intotdeuna neintelesi. Ai incercat vreodata sa gusti moartea? Crede-ma ca nu are gust amar, dar chiar inainte sa ajungi sa o stangi in brate, te trage cu putere viata inapoi...dar cine crezi ca va castiga in acest razboi. Vom ramane intotdeuna cu visele spulberate si cu aripile la pamant. Nu imi cere sa fiu optimista, daca viata nu a stiut decat sa ma impinga, ca apoi sa cad. Nu am idee de ce m-am nascut. MAMA NU MA VREA.
                                                                                                                  Forget me!

duminică, 14 august 2011

Prima picatura de otrava si ultima care imi va lasa trupul incostient si la fel de mort....ca si tine...te urasc...

                                    Am acceptat sa gust din nou otrava asta amara, doar pentru a avea inca o zi in paradis cu tine, stiind ca restul zilelor le voi petrece in iad. Am fost o idioata pentru ca nu am realizat ca tu insuti erai otrava ce de fiecare data imi punea sufletul la cele mai crancene pedepese, astfel incat imi infigeam cutitul in carnea-mi propie si sufeream chinuri groaznice. Acum stau singura in camera pustie si numai am lacrimi sa stinga focul aprins in inima. Apa rece pe pielea goala este singura care ma mai tine in aceasta realitate cruda, pentru ca restul ma arunca intr-o euforie in care noi suntem singurii supravietuitori. Chiar am crezut in promisiunea ta de a nu ma mai rani din nou la fel de tare, s-ar parea ca nu au fost decat cuvinte, pana intr-un final voi inceta sa te iubesc.
                                               Forget me!

marți, 2 august 2011

Incatusata de propia ura sau poate de propia dragoste ce s-a transformat intr-un demon...minciuni prelinse pe buzele tale...

                                           De ceva zile m-am încătuşat în casa pentru ca amintirea ta sa nu îmi intre in suflet...in gand....in inima, ca doare atât de mult, dar oricât as încerca sa iți șterg chipul când pun capul pe perna, îmi apari in vis si îmi dai câte un sărut dulce-amar și mi-as dori....sa rămân o eternitate acolo unde ești. Tot ceea ce este in jurul meu îmi amintește cum ai reușit sa ma minți frumos, m-ai făcut sa cred ca ploaia este o minciuna in viata mea si ca soarele este cel care va persista. Vreau sa uit de tine, dar nu pot când vad ca o alinți la fel ca pe mine...ca o atingi la fel cum obișnuiai sa ma atingi si pe mine...ca o faci sa se simtă speciala, deși aștepți doar sa o dea in bara si la alta sa te duci...da sunt GELOASA.
                                                                    Forget me!