joi, 14 aprilie 2011

Rupe-ma in bucati si apoi imprastie-ma in toate colturile lumii...uita de tot....ma voi uita pe mine...

                                         O lacrimă se scurge pe obraz si devin din nou furtună ce ia totul în calea ei. În fiecare colţ al inimii se instalează suspiciunea si durerea ce năvăleste ca un tsunami asupra mea si mă distruge bucăţică cu bucăţică. Am devenit o epavă fără căpitan, am murit în interior si încep sa mă usuc ca o floare în deşert si la exterior. Am uitat cum este sa mai trăieşti în lumina, asa ca pana voi putea din nou sa mai vad ceea ce este în jurul meu, voi bajbai în întuneric căutînd o cale spre ceea ce am lăsat în urma.
                                                                                                                Forget me!

2 comentarii:

  1. Urmareste lumina de la capatul tunelului ia-ma de mana si vei fi din nou la lumina

    RăspundețiȘtergere
  2. mereu exista speranta ca totul va fi mai bine . Presupun ca noi, oamenii , traim din sperante ... de aceea o sa bajbai prin intuneric ca sa cauti o cale spre mai departe sau spre inapoi...Exista speranta ca o vei gasi

    RăspundețiȘtergere