sâmbătă, 25 iunie 2011

Trecutul....numai reusesc sa scap de cicatricile care sunt deja si asa destul de vizibile...ranile vechi se deschid din nou...

                                      Am incercat sa fiu puternica si sa las totul in urma mea, dar trecutul a venit cu asa o rapiditate si ma tras inpoi de unde am plecat, ca sa-mi amintesca ca de el nimeni nu poate scapa chiar daca inchide ochii si incerca sa isi imagineze o lume in care totul e perfect. Am ajuns in genunchi rugandu-ma de tine sa imi dai drumu, sa nu ma mai lovesti cu palma peste fata si sa imi lasi urme care apoi sa devina cisctrici si sa incerc sa le acopar, dar stiu foarte clar ca nu vei inceta niciodata din a mai carbuni, focului ce e gata sa se stinga pentru ca stiu ca vrei ca pielea mea sa simta suferinta. De ce nu ma lasi in pace? De ce iti place sa ma faci sa sufar? Nu ti-a ajuns?
                                                                Forget me!

5 comentarii:

  1. Am uitat sa adaug ca pe langa tacere si liniste, trecutul de asemena mi-i inamic,caci imi deschide mereu ranile vechi...

    RăspundețiȘtergere
  2. trecutul, dusmanul cator oameni?

    RăspundețiȘtergere
  3. Trecutu este dusmanul nostru dar si prieten si din el invatam ce greseli am facut si sa nu le mai facem in viitor

    RăspundețiȘtergere