Uita de mine si gaseste viitorul ce te astepta... asa este cel mai bine... pentru tine...

                            Uita de mine si gaseste viitorul ce te astepta... Cuvintele ce au luat sufletul din mine si l-au inghetat in timp. De ce tu, incredere in propriul tu, ai fost mai puternica decat sentimentele? Rani acoperite de praf ce numai dor, dar ele nu inceteaza sa apara...una...cate...una si ceea ce e praspat impregnat, doare de zeci de ori mai mult decat ceva antic. Captiva in lanturi, ma rog sa imi dai drumu sau sa imi curmi viata asta de suferinta...dar din zare o alta ispita apare. Sa fi tu oare doar o ispita sau esti arma ce imi va lua suflarea? 
                                                                            Forget me!

Pasiunea morta dintr-o era ce ne-a ingropat trecutul...pasarea phonix moarta....

                     Sunt momente in care totul ai vrea sa explodeze de energie si totusi nu se intampla. Vreau sa simt din nou furtuna care navaleste pe piele, sa simt cum soarele ma arde din interior in exterior. Vreau sa simt acel vant jucaus plimbadu-se prin firele de par si purtandu-ma spre acel taram fermecat. In schimb nu am resuit nici macar sa gust picaturile de apa ce s-au scurs incet cu trecerea timpului. Am ramas undeva blocata, intr-o era in care praful mi s-a blocat pe inima si ochi. Vreau sa scap de aici, dar cred ca va mai trece mult timp....pana pasiunea va prinde viata din nou.
                                                                                                                                        Forget me!

Pocalul amintirilor...un strop de durere ce a provocat dezastru...inchiderea ranilor trecute!

      Azi mi s-a deschis sufletul ca o floare de primăvara ce a primit hrana de care avea nevoie și mâinile au început sa scrie pe hârtie ca și cum viata mea ar depinde asta, erau însetate de literele trecutului și ale prezentului. O amintire închisă demult a scăpat pentru câteva secunde și a provocat dezastru. Dragoste, oare ce înseamnă?  Sa-mi opresc sufletul sa mai plângă as fi vrut după vremurile trecute și totuși nu am putut, iar el a început sa dea pe dinafara. Lacrimi s-au scurs pe obrazul meu și amintirile curgeau odată cu durerea sufletului care s-a prelins pe fata mea. Apoi am zis aici ma opresc și am hotărât sa ma ridic de la pământ cu puterea de a trece mai departe în întregul corp. Voi lasă în urma tot ce a fost, iar când amintirile vor încerca sa năvălească pe piele, le voi arde ca pe niște hărții și le voi închide înapoi în lagărul de tortura. Nu voi mai lăsa ca ele sa ma chinuiască pe mine, ci le voi chinui eu pe ele.
                                                                                       Forget me!