marți, 20 septembrie 2011

Trecerea timpului nu va mai vindeca niciodata cicatricile...urme permanente pe un trup fragil...scapa-ma...

                          Un inger in trup de demon...cu fiecare batatie a inimii se chinuieste sa iasa din ce in ce mai mult afara...prinsa intr-un trup strain, voi vedea intr-un final licurirea luminii ce de-a bia mai are putere sa atraga dupa sine binele. Un demon...o fiinta ce are starile sufletesti intr-o neliniste totala si un inger ce puritatea intotdeauna pluteste in jurul lui...oare e posibila o contopire? Raman cu panze de sperante in fiecare zi ca totul se va rezolva...oare trecerea timpului va mai reusi sa vindece cicatricile ce au ramas pe corp ca niste amintiri crude a tot ceea ce s-a intamplat? O voce soptita in ureche: "Vei scapa, dar trebuie sa mai ai rabdare."Oare Dumnezeu mai exista si daca da de ce nu vede toti oamenii care se zbat sa traiasca in fiecare zi?
                                                                                                            Forget me! 

12 comentarii:

  1. Imi place mult fundalul:X
    ,,Trecerea timpului nu va mai vindeca niciodata cicatricile...urme permanente pe un trup fragil...scapa-ma...''
    Mi sa facut pielea de gaina:)

    RăspundețiȘtergere
  2. stii, uneori imi pare ca traiesc intr-o lume straina mie..
    rabdarea asta isi va avea influenta pana in momentul in care nu vei mai avea nimic de pierdut..
    fii tare, ai grija de sufletelul tau..
    p.s. postul atinge orice suflet

    RăspundețiȘtergere
  3. Wow ma uimesti nu mai cuvinte, doar cele care ti le spun intotdeauna si stii prea bine care sunt.

    RăspundețiȘtergere
  4. Trecerea timpului intensifica durerea in momentele in care iti amintesti. Sau cel putin asa cred eu. Fa panzele alea de speranta mai rezistente ca sa te feresti de momentele intense in care vei simti ca ai pierdut tot.

    RăspundețiȘtergere
  5. cum e fundalul blogului, asa am simtit in suflet..
    frumos scris!

    RăspundețiȘtergere
  6. e chiar asa de usor sa redevii ceea ce erai?

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu, dar trebuie incetu cu incetu Maia, ca altfel o sa cada totul, inclusiv eu si nu imi doresc asta.

    RăspundețiȘtergere
  8. De ce DUmnezeu nu s uita si la cei care se chinuie sa traisca?!
    Nu stiu,desii mi-am pus intrebarea de multe ori ...probabil e o intrebare fara raspuns.
    scrii foarte frumos.

    RăspundețiȘtergere
  9. Mulţumesc Denisaaa şi maicamea a ajuns sa creadă ca Dumnezeu nu îl mai interesează de noi, ne-a uitat, poate asa e, ca încep sa cred şi eu asta.

    RăspundețiȘtergere
  10. Lost Emotion, asa e, ca îţi mai aminteşti de ceva şi fără sa vrei, numa simţi cum îţi curg lacrimile şi începe sa te doară sufletul.

    RăspundețiȘtergere
  11. Foarte frumos scris. Sentimentele exprimate atat de clar ...

    RăspundețiȘtergere
  12. Cred ca toti avem cel putin o amintire ce tine de un moment intens care in momentul aducerii aminte ne starneste lacrimi :)

    RăspundețiȘtergere