duminică, 4 septembrie 2011

Sopteste-mi in ureche cum sa fiu fericita...dar nu imi arde speranta ca ea este singura care mai are sens...aici si acum...

                                       Îmi doresc sa termin cu tot calvarul asta în care nu ma pot desprinde de pământ şi sa pot zbura libera cu pasările cerului...sa pot picta cerul în culorile bucuriei şi sa ma pot trezi dimineaţa cu zâmbetul pe buze...îmi doresc de mult timp asta, dar sunt tot timpul împinsă în jos de caracterul unui psihopat ce mi-a pus amar în dulce. De aici drumul este bine ştiut, vreau sa îmi pun capul pe perna şi sa ştiu ca a doua zi nu ma mai trezesc şi toate problemele mele au un sfârşit. E uimitor cum câteodată stau cu mana întinsă gândindu-mă cum sângele se scurge pe pielea mea delicata şi secundele zboara la fel de repede când am descoperit ca lăsându-te vulnerabil poţi căpăta răni destul de adânci. De ce nu pot scapă de tine pur şi simplu? Viata este un calvar din cauza ca tu ai grija sa îmi strici întotdeauna momentele de fericire..ma sufoci...ai grija sa nu slăbeşti presiunea pernei de pe fata mea...da voi muri...dar nu îmi doresc decât sa fiu capabila sa pot merge pe strada fără sa ma uit înpoi cu frica ca se poate întâmpla în orice minut sa intru în spital în coma din cauza ta şi a beţiei tale. Voi fugi cat mai departe de tine de cate ori am ocazia.
                                                                              Forget me!

19 comentarii:

  1. Chiar m-am intristat!
    ,,. E uimitor cum câteodată stau cu mana întinsă gândindu-mă cum sângele se scurge pe pielea mea delicata şi secundele zboara la fel de repede când am descoperit ca lăsându-te vulnerabil poţi căpăta răni destul de adânci.''
    Ai spus-o atat de frumos!Da...sunt rani adanci ce trec,insa raman urme,cicatrici.
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa e, şi când te uiţi la cicatrici îţi aminteşti imediat şi te pui în fund şi te rogi sa nu se mai repete.

    RăspundețiȘtergere
  3. "vreau sa îmi pun capul pe perna şi sa ştiu ca a doua zi nu ma mai trezesc şi toate problemele mele au un sfârşit" ma intindeam si eu de multe ori pe pat cu acelasi gand,dar moartea nu e un sfarsit, tot ce porti acum in suflet vei purta si dupa viata trupului tau, daca inca nu esti fericita inseamna ca inca nu e sfarsitul. fuga nu e scaparea, infrunta-l, arata-i k esti tare...
    stiu ca doare, ca gandul te stinge incet, ca orice amintire te arde.. e ceva mai mult decat o rana sau o zgaraietura.. e suflet..e tot ce ai.. nu distruge, nu risipi, nu-ti pierde sufletul, va veni o zi in care iti vei dori sa poti sa dai ceea ce ai acum, dar n-o vei mai putea face.. ai grija de sufletelul tau, cineva din lumea asta mare are nevoie de tine... te-am pupat

    RăspundețiȘtergere
  4. De acord cu tine, vei fugii cat de departe vei putea, dar pana la urma, tot te vei intoarce ? Ghici unde ? Tot acolo de unde ai plecat ...asta e singurul lucru care doare ... ca tot acolo revenim, indiferent ce`am face. Sau poate fac numai eu asta ...

    O noapte placuta >:D<

    RăspundețiȘtergere
  5. AndreeEA, eu nu ma voi mai întoarce din nou acolo, poate doar cu gândul, eu îl ocolesc de fiecare data când îl vad de 3 ani şi îmi reuşeşte, numai ca...nu am cum sa fiu libera de tot pana nu ma mut din oraşul în care stau acum sau cel puţin din cartier.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dorinta de a pleca departe o sa-ti fie indeplinita, dar ca sa mori nu pot sa te las sa faci asa ceva, o sa plecam undeva departe si o sa uitam de acesta nenorocire. Cum spui tu "speranta moare ultima", asa o sa fie cu speranta o sa reusesti.

    RăspundețiȘtergere
  7. trist :(...
    cand suferi e trist...dar cand suferi din iubireeee e atat de dureros...:(

    RăspundețiȘtergere
  8. Denisaaa, problema e ca nu sufăr din iubire, ci din blestem ca am iubit odată un psihopat care mi-a distrus viata. Aici nu este vorba de iubire, este vorba de ura și de o modalitate de a scăpa de blestemul asta care s-a abătut asupra mea.

    RăspundețiȘtergere
  9. Foarte tristă postarea. Cât despre iubitul tău psihopat, ţi-aş spune să-l ignori, însă sunt sigură că ai încercat deja. Fiecare început are şi un sfârşit. Sper că sfârşitul fricii tale să vină curând şi să găsesc pe blog numai postări optimiste:).

    Dee

    RăspundețiȘtergere
  10. Si eu ma rog de foarte mult timp sa se întâmple asta și nu se întâmplă. E ciudat cum viata e nedreptă cu noi, nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere
  11. Stiu. Insa poate ca exista persoane care se afla intr-o situatie mult mai grava. Intotdeauna ar trebui sa zambim; poate ca maine ar putea fi mai rau...

    Dee'

    RăspundețiȘtergere
  12. Uneori trebuie sa uiti trecutul ca sa poti trai linistita prezentul si sa mai poti spera la viitor.

    RăspundețiȘtergere
  13. Imi place blogul numai ca e putin cam trist. Fii pozitiva! Schimba-ti atitudinea si vei fi mai fericita! Cauta un mediu in care sa te dezvolti si in care gasesti hrana psihologica de calitate. :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Viata nu e nedreapta. Nu e vorba de noroc, ci de legea cauza-efect si de atitudine.

    RăspundețiȘtergere
  15. "vreau sa îmi pun capul pe perna şi sa ştiu ca a doua zi nu ma mai trezesc şi toate problemele mele au un sfârşit"
    Toate probleme au un sfarsit si in final totul va fi bine. Daca inca nu e bine inseamna ca nu s-a ajuns la final. Nu te mai gandi ca nu vrei sa te mai trezesti, gandeste-te ca vrei sa te trezesti pentru ca ai motive ce te tin in viata.

    RăspundețiȘtergere