Azi mi s-a deschis sufletul ca o floare de primăvara ce a primit hrana de care avea nevoie și mâinile au început sa scrie pe hârtie ca și cum viata mea ar depinde asta, erau însetate de literele trecutului și ale prezentului. O amintire închisă demult a scăpat pentru câteva secunde și a provocat dezastru. Dragoste, oare ce înseamnă? Sa-mi opresc sufletul sa mai plângă as fi vrut după vremurile trecute și totuși nu am putut, iar el a început sa dea pe dinafara. Lacrimi s-au scurs pe obrazul meu și amintirile curgeau odată cu durerea sufletului care s-a prelins pe fata mea. Apoi am zis aici ma opresc și am hotărât sa ma ridic de la pământ cu puterea de a trece mai departe în întregul corp. Voi lasă în urma tot ce a fost, iar când amintirile vor încerca sa năvălească pe piele, le voi arde ca pe niște hărții și le voi închide înapoi în lagărul de tortura. Nu voi mai lăsa ca ele sa ma chinuiască pe mine, ci le voi chinui eu pe ele.
Forget me!
