Doamne urlu la ceruri sa le deschizi, sa ma intorc acasa, dar degeaba. De ce ai uitat de noi copii tai? De ce numai vrei sa te uiti la noi? Ti-ai intors capul si nu ai mai plecat privirea. Ne pedepsesti in ultimul hal si ne lasi sa plutim in deriva, sa ne intorcem la un trup fara aripi...sa mai ramana doar pielea de noi si oasele sa se fata praf si sa fie luat de vant. Plang in noaptea asta si ma rog la tine, ajuta-ma...scapa-ma...protejaza-ma, spune-mi ma vezi? Sau poate ca auzi, dar ai decis sa iti incizi urechile...sa le astupi...sa iti pui mainile la ochi ca si copii mici atunci cand nu vor sa vada prapadul ce ii cuprinde din urma. Incercam sa fugim, dar unde sa ne mai ascundem cand toti stiu ce fac si ne supravegheaza fiecare miscare. Zi tu, unde? Unde? Unde? Dar tu numai ai raspuns de mult la nimic si ne lasi pe noi sa umblam in deriva.
Forget me!
