miercuri, 11 aprilie 2012

Dimineti monotone...dimineti fara rost...asteptarea brizei racoroase de primavara sa imi alinte fata...

                                   Inca o alta dimineață în care te trezești cu speranța arzând în suflet ca ziua asta va fi diferita de cea de ieri, speranța ca azi vei reuși sa îți păstrezi tot timpul zâmbetul pe buze. Te uiți la cer și te rogi ca soarele sa iasă și azi sa îți încălzească inima de gheata. Dar ce se întâmplă cu tine, de aduci numa ploi? Numai suporți gândul ca altcineva ar fi trebuit sa îți ocupe locul în pat...numai suporți gândul ca el ar fi trebuit sa te strângă în brate și nu cel care acum este lângă tina, sa te sărute și sa îți șoptească"Buna dimineața!". Lasa clipele sa se spargă de pământ și sa devina cioburi dintr-un întreg care trebuia sa fie doar al tău. Vreau sa îmi pătrundă aerul proaspăt în piept, sa simt ușurința cu care puteam odată sa respir.
                                                                                     Forget me!