Am inima intepatata cu mii se ace ce stapung carnea vie si o lasa moarta printr-o singura atingere...vreau sa scot inima din piept, sa nu mai simt durerea ce ma apasa de doua zile incoace. Incerc sa zambesc...am momente cand uit de tine si de distrugerea ce ai lasat-o in urma ta, caci eu nu mai am cu ce sa lupt impotriva ta...uita-ma sau deja ai reusit sa o faci? Nimic nu mai vreau sa mai stiu...nimic de tine...vreau sa faci parte din trecut si acolo sa ramai, caci daca m-as intorce la tine nu ar mai ramane din ceea ce a fost doar o lacrima ce nu va inceta sa curga pe obrazul meu...
Forget me!
miercuri, 21 septembrie 2011
marți, 20 septembrie 2011
Trecerea timpului nu va mai vindeca niciodata cicatricile...urme permanente pe un trup fragil...scapa-ma...
Un inger in trup de demon...cu fiecare batatie a inimii se chinuieste sa iasa din ce in ce mai mult afara...prinsa intr-un trup strain, voi vedea intr-un final licurirea luminii ce de-a bia mai are putere sa atraga dupa sine binele. Un demon...o fiinta ce are starile sufletesti intr-o neliniste totala si un inger ce puritatea intotdeauna pluteste in jurul lui...oare e posibila o contopire? Raman cu panze de sperante in fiecare zi ca totul se va rezolva...oare trecerea timpului va mai reusi sa vindece cicatricile ce au ramas pe corp ca niste amintiri crude a tot ceea ce s-a intamplat? O voce soptita in ureche: "Vei scapa, dar trebuie sa mai ai rabdare."Oare Dumnezeu mai exista si daca da de ce nu vede toti oamenii care se zbat sa traiasca in fiecare zi?
Forget me!
Forget me!
duminică, 4 septembrie 2011
Sopteste-mi in ureche cum sa fiu fericita...dar nu imi arde speranta ca ea este singura care mai are sens...aici si acum...
Îmi doresc sa termin cu tot calvarul asta în care nu ma pot desprinde de pământ şi sa pot zbura libera cu pasările cerului...sa pot picta cerul în culorile bucuriei şi sa ma pot trezi dimineaţa cu zâmbetul pe buze...îmi doresc de mult timp asta, dar sunt tot timpul împinsă în jos de caracterul unui psihopat ce mi-a pus amar în dulce. De aici drumul este bine ştiut, vreau sa îmi pun capul pe perna şi sa ştiu ca a doua zi nu ma mai trezesc şi toate problemele mele au un sfârşit. E uimitor cum câteodată stau cu mana întinsă gândindu-mă cum sângele se scurge pe pielea mea delicata şi secundele zboara la fel de repede când am descoperit ca lăsându-te vulnerabil poţi căpăta răni destul de adânci. De ce nu pot scapă de tine pur şi simplu? Viata este un calvar din cauza ca tu ai grija sa îmi strici întotdeauna momentele de fericire..ma sufoci...ai grija sa nu slăbeşti presiunea pernei de pe fata mea...da voi muri...dar nu îmi doresc decât sa fiu capabila sa pot merge pe strada fără sa ma uit înpoi cu frica ca se poate întâmpla în orice minut sa intru în spital în coma din cauza ta şi a beţiei tale. Voi fugi cat mai departe de tine de cate ori am ocazia.
Forget me!
Forget me!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)